… Acum un an aproape.., mă tânguiam cerului meu roşu.. mi.e dor de mine şi, m.ascund, scăldată.n ploi de amintiri … ca o laşă …. sunt tare departe de mine, nu prea am de ales, deseori îmi regăsesc zâmbetul izvorât din craterul lacrimilor secate.. eu iubesc altfel, iubesc în felul meu, ... şi pentru mine surprinzător de neînţeles, nu că ar fii ceva de înţeles neapărat, dar, daca e să fie, nu cred că aş reuşi să răspund suficient de suficient încât să împac pe toată lumea şi, să mă simt la rându.mi împlinită …mă alint niţel în răcoarea fanteziilor, şi ce dacă sunt la graniţa dintre real şi ireal, sunt ale mele, n.am destulă încrâncenare să mă ruşinez, vreau eu.., am dreptul să fiu eu.., fărâma aceea de RosU aprins care.mi înmugureşte zâmbetul în ploi de amintiri.. şti totuşi la ce mă gandesc acum.. de vorbă cu mine.. cadou pentru tine o bomboană ..roşie.. aşa a început.. mai ţi minte.. eu nu pot uita.. dulceaţa ta amară.. şi când mă gândesc că ce frumos era sentimentul iubirii.. mă făcea să îmi doresc să trăiesc doar ca să îţi simt inima cum bate.. m.am pierdut în acele braţe larg deschise.. de ce mi.ai dezmierdat sufletul şi gândurile cu acele dulci cuvinte.. m.am topit şi inima mea a alunecat pe o altă pantă... octombrie.. doar o jumatate de inimă..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu