luni, 25 aprilie 2011

╰☆╮ Orice lucru care incepe bine se sfirseste prost..

╰☆╮De obicei un drum fara obstacole...

să nu uiţi...
dragostea e ca un zâmbet
niciodată n.are valoare
dacă nu o dăruieşti..
tu în mintea mea eşti ca un simplu gând,
o imagine,
un cuvânt,
o privire întro fotografie îmi aduce aminte de fiinţa ta ..
eşti o rază de soare
într.o zi de dimineaţă uitată..
totuşi luminoasă şi.nsorită
ca amintirea ta
din inima şi mintea mea..

În dragoste, a iubi înseamnă de multe ori a întelege..

… Acum un an aproape.., mă tânguiam cerului meu roşu.. mi.e dor de mine şi, m.ascund, scăldată.n ploi de amintiri … ca o laşă …. sunt tare departe de mine, nu prea am de ales, deseori îmi regăsesc zâmbetul izvorât din craterul lacrimilor secate.. eu iubesc altfel, iubesc în felul meu, ... şi pentru mine surprinzător de neînţeles, nu că ar fii ceva de înţeles neapărat, dar, daca e să fie, nu cred că aş reuşi să răspund suficient de suficient încât să împac pe toată lumea şi, să mă simt la rându.mi împlinită …mă alint niţel în răcoarea fanteziilor, şi ce dacă sunt la graniţa dintre real şi ireal, sunt ale mele, n.am destulă încrâncenare să mă ruşinez, vreau eu.., am dreptul să fiu eu.., fărâma aceea de RosU aprins care.mi înmugureşte zâmbetul în ploi de amintiri.. şti totuşi la ce mă gandesc acum.. de vorbă cu mine.. cadou pentru tine o bomboană ..roşie.. aşa a început.. mai ţi minte.. eu nu pot uita.. dulceaţa ta amară.. şi când mă gândesc că ce frumos era sentimentul iubirii.. mă făcea să îmi doresc să trăiesc doar ca să îţi simt inima cum bate.. m.am pierdut în acele braţe larg deschise.. de ce mi.ai dezmierdat sufletul şi gândurile cu acele dulci cuvinte.. m.am topit şi inima mea a alunecat pe o altă pantă... octombrie.. doar o jumatate de inimă..

ღRochie de papadieღ

 

                     Stateam in gradina si plangeam ,lacrimile ca boabele de roua  alunecau in palmele mele fierbinti si parca se trasformau in perle.Era doar o impresie ,daca ar fi fost real as fi avut mii de coliere cu perle ,dar n-am decat mii de cuvinte inecate.Balul se apropia si nu aveam cu ce ma imbraca .M-am intins in iarba ,am luat o papadie ,am strans-o la piept ,dar la a doua privire ramasese golasa.Am luat alta si am suflat  ,am inceput sa rad puternic .Atata frumusete cand e imbracata ,dar dezbracata de ce nu-i frumoasa? Dar este mi-am zis ,e frumoasa oricum ,am cules toate papadiile din gradina si am suflat in toate.Aerul s-a umplut cu zane mici si albe ce inviorau admosfera monotona.Si m-am gandit ,daca as fi imbracata in papadie?Dintr-o data in loc de pantaloni rupli in ghenunchi si de tricoul vechi mi-a aprut o rochie alba si lunga parca era culesa din povestile cu printese.La prima atingere a disparut ...Mi-am zis : frumusetea trecatoare...si am plecat cu suvoaie de lacrimi inghetate in sufletul meu sarac.